Primele luni de viață reprezintă o perioadă în care musculatura și postura bebelușului sunt în continuă dezvoltare.
Uneori, preferința pentru o anumită poziție sau o ușoară înclinare a capului pot părea firești, însă repetate, acestea pot indica un dezechilibrul muscular care, în timp, influențează modul în care copilul își construiește postura și mersul.
În cazul torticolisului muscular, copilul ține capul ușor înclinat într-o parte și pare că preferă să privească mai des într-o anumită direcție. Această poziție apare ca urmare a unei limitări în mobilitatea gâtului și se menține constant în activitățile de zi cu zi.
Despre torticolisul muscular
Torticolisul muscular reprezintă scurtarea sau tensionarea unui mușchi al gâtului, cel mai frecvent fiind vorba despre mușchiul sternocleidomastoidian.
Această modificare determină o poziție caracteristică a capului, care este înclinat spre partea afectată și rotit în direcția opusă. Astfel, mișcarea gâtului nu mai este echilibrată, iar copilul ajunge să își poziționeze constant capul într-o poziție preferențială.
Torticolisul poate fi prezent încă de la naștere, fiind asociat cu poziția din perioada intrauterină sau cu particularități ale nașterii, sau poate apărea ulterior, pe fondul unor dezechilibre musculare și al unor poziționări repetate pe aceeași parte.
La bebeluși, forma posturală este cea mai frecvent întâlnită și apare atunci când musculatura gâtului s-a adaptat la spațiul limitat din perioada intrauterină.
Există și o formă congenitală care este mai severă, dar mai rară, cu scurtarea mușchiului și rigiditate mai accentuată. Medicul ortoped pediatru este cel care evaluează gradul afectării și stabilește planul de tratament adaptat nevoilor copilului.
Cum se manifestă torticolisul la bebeluși și la copiii mici?
Semnele torticolisului muscular apar treptat și devin mai evidente odată cu dezvoltarea controlului capului, de obicei în jurul vârstei de 6-8 săptămâni.
La bebeluși, capul este menținut într-o poziție înclinată, iar privirea este orientată mai des înspre o singură direcție. În timpul somnului, în pătuț sau în brațe, preferința pentru această poziție se menține, iar bebelușul este vizibil afectat atunci când este poziționat diferit, deoarece mișcările nu sunt la fel de libere pe ambele părți ale corpului.
Pe măsură ce copilul crește și începe să exploreze mediul, aceste diferențe devin din ce în ce mai evidente.
Pot apărea asimetrii la nivelul umerilor, iar postura generală începe să se adapteze acestor poziții compensatorii. Sunt, de asemenea, cazuri în care torticolisul muscular poate cauza turtirea capului de la forme ușoare sau moderate, la forme severe cum se întâmplă în torticolisul congenital.
De ce apare torticolisul muscular?
În majoritatea cazurilor, cauzele țin de poziția intrauterină și de modul în care s-a poziționat bebelușul înainte de naștere.
Spațiul limitat, greutatea copilului, pozițiile menținute o perioadă mai lungă de timp sau particularitățile unei sarcini gemelare pot influența modul în care se dezvoltă musculatura gâtului.
După naștere, menținerea repetată a aceleiași poziții poate accentua această preferință de mișcare și poate menține dezechilibrul muscular.
În timp, în absența unui control amănunțit și a unui plan de tratament, această poziție va influența postura întregului corp.
Torticolisul netratat. Evoluția în timp
Poziția capului influențează întregul lanț postural.
Atunci când capul rămâne înclinat și rotit într-o direcție, corpul copilului se adaptează constant pentru a-și păstra echilibrul. Umerii se pot alinia diferit, trunchiul își modifică poziția, iar coloana vertebrală poate dezvolta curburi din cauza pozițiilor compensatorii.
Aceste adaptări se construiesc treptat, și devin parte din tiparul de mișcare al copilului, iar în timp pot apărea deviații mai complexe ale coloanei, precum scolioza.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul este stabilit de către medicul ortoped pediatru în urma unei evaluări clinice.
În cadrul consultului ortopedic sunt analizate poziția capului, mobilitatea gâtului în rotație și înclinație, precum și simetria mișcărilor. De asemenea, sunt observate și eventualele asimetrii asociate la nivelul umerilor sau trunchiului.
În anumite situații, evaluarea poate fi completată cu investigații imagistice, pentru a avea o imagine cât mai clară asupra structurilor implicate și pentru a stabili corect direcția terapeutică.
Uneori, pentru evaluarea severității torticolisului, este necesară ecografia mușchiului gâtului. În cadrul protocolului de diagnosticare de la CRON PHOENIX, medicul ortoped pediatru este cel care stabilește necesitatea efectuării ecografiei musculare, în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Tratarea torticolisului muscular
Tratamentul are ca obiectiv restabilirea mobilității gâtului și echilibrarea musculaturii.
Kinetoterapia reprezintă principala formă de abordare și se bazează pe exerciții adaptate vârstei și nevoilor specifice ale copilului, prin care se urmărește mobilizarea gâtului, relaxarea musculaturii tensionate și dezvoltarea unui control muscular echilibrat.
De asemenea, părintele este încurajat să includă în rutina celui mic exerciții ușoare, recomandate de medicul ortoped și de kinetoterapeut, precum și poziționarea corectă a copilului în activitățile zilnice.
Fiecare plan de tratament este construit în funcție de gradul contracturii, de vârsta copilului și de etapa de dezvoltare motorie. Aplicarea consecventă a exercițiilor contribuie la progresul copilului și, implicit, la formarea unei posturi echilibrate.
Alături de părinți, în fiecare etapă
Evaluarea timpurie și sprijinul de specialitate susțin dezvoltarea unei mobilități corecte a gâtului și a unei posturi echilibrate, reducând impactul adaptărilor compensatorii.
Pentru părinți, această etapă vine cu multe întrebări și cu dorința firească de a face ceea ce este cel mai bine pentru binele micuțului lor. Fiecare semn observat și fiecare schimbare vine cu nevoia de claritate și, implicit, de îndrumare.
La CRON PHOENIX, ne bucurăm să vă fim alături cu informații clare, cu explicații ușor de înțeles și sprijin pe tot parcursul tratamentului.
În cadrul clinicii noastre, evaluarea este urmată de recomandări clare de terapii și exerciții atât ghidate de kinetoterapeuți, la clinică, cât și exerciții mai ușoare, de menținere, care pot fi făcute acasă.
Prin ghidare blândă și monitorizare atentă, copilul își poate recăpăta mobilitatea, iar postura se dezvoltă echilibrat, adaptându-se repoziționărilor corecte.
